﻿România Nouă
"Organ de propagandă pentru unirea politică a tuturor Românilor"
Chişinău, Miercuri 14 Martie 1918
Un număr 15 capeici

Libertatea de presă în Basarabia

Rusia n’a fost dintre ţările cari să fi înţeles însemnătatea deosebit de mare a presei (gazetărie) pentru viaţa culturală, politică şi economică a ei. Atât în timp de răsboiu, cât şi în timp de pace, în Rusia domnia Cenzura, care tăia tot ce nu plăcea celor sus puşi.
O astfel de stare a îngenunchiat de sigur cu totul presa. Gazetarii nu mai erau oameni liberi, cari să poată creşte mulţimile spre libertate; ei erau nişte bieţi robi ai unui sistem nenorocit cari, la rândul lor, creşteau şi ei spre robie pe cetitorii lor.
Dar în minţile luminate ale Rusiei reacţiunea împotriva acestor stări creştea din an în an. Şi când în 1917 a izbucnit revoluţia cea mare, printe cele dintâi puncte ale programului ei a fost şi libertatea de presă. Ştim că acest punct s’a avântat deodată la cea mai largă libertate de presă. De bună seamă că această libertate i-a făcut un mare rău Rusiei, care era în răsboiu şi ea a contribuit în măsură simţită la descompunerea ei totală. Publicarea secretelor de stat şi a fel de fel de măsuri militare, agitaţia împotriva disciplinii, a proprietăţii şi a armatei au adus folos numai Nemţilor. Aşa ceva nu mai era libertate de presă, ci anarhie.
În astfel de împrejurări o cenzură înţeleaptă, care să i aducă la simţul realităţii pe cei cu creerul înfierbântat, era de dorit. Şi ea a şi venit.
În ce priveşte gubernia rusească dintre Prut şi Nistru, ea a avut o presă, care, din punctul de vedere al libertăţii, lasă mult de dorit.
Dacă am judeca presa basarabeană din punctul de vedere al intereselor moldoveneşti, ar trebui să spunem că ea nici nu se gandia măcar la aşa ceva. Afară de câteva smerite gazete moldoveneşti, cari făceau propagandă culturală şi economică, nimeni nu apăra interesele naţionale politice ale poporului băştinaş, -- nimeni nu discuta vre-o întrebare de viaţă a Basarabiei, pentru că nici să nu mai pomenim totala lipsă a unui punct de vedere general românesc.
Revoluţia a adus şi aici o schimbare şi mai ales revoluţia moldovenească, prin care fosta gubernie rusească devine ţară autonomă şi apoi neatârnată. La 21 Noiembrie 1917, cu prilejul deschiderii Sfatului Ţării, preşedintele acestuia d. I. Inculeţ în răspunsul pe care l-a dat împuternicitului presei basarabene, a declarat că Sfatul Ţării îşi face o deosebită cinste din apărarea libertăţii de presă, care nu va mai putea fi ştirbită de aici încolo. Aplauzele zgomotoase cari au însoţit această declaraţie, erau o dovadă că făgăduinţă dată era adânc dorită de public.
De boală rusească n’a scăpat însă nici Basarabia, şi de la o vreme, presa de aici a început să plutească şi ea în valurile anarhiei. În săptămânile dinaintea intrării armatei române, gazetele ruseşti din Chişinău scriau în chip cu desăvârşire revoltător. Bine înţeles că în astfel de împrejurări, Cenzura era şi aici de dorit, în interesul ţării. Şi ea a şi venit şi, trebuie să recunoaştem că ea a adus un bine Basarabiei, întrucât i-a făcut să înţeleagă pe cei până aci neînţelegători, că Basarabia e o ţară moldovenească, care s’a rupt pentru totdeauna de Rusia, şi că presa de aici trebuie să lucreze pentru întărirea noului punct de vedere.
În acest chip Cenzura venea să ajute opera naţională, şi dacă ea într’un anumit moment, a întins coarda mai mult chiar decât trebuia, ea îşi dă de sigur seama că măsurile de împiedicare se iau pentru asigurarea adevăratei libertăţi şi pentru împiedicarea anarhiei.
Cenzura înţeleaptă e mai bună decât  “libertatea” rusească, dar ea e de nevoie numai până în momentul când gazetarii, străini până acum de interesele ţării şi ale neamului nostru, ajung să înţeleagă adevărata libertate care duce la întărirea ţării, iar nu la slăbirea ei.

O. Ghibu
